23.12.2009

Momentul prim - Speranta

Am privit-o cu pofta si mi-am spus: "O iubesc. Acum stiu." . Am remarcat inocenta ei:
- Esti mica. Imi place asta la tine.
Am luat-o de mana si i-am mangaiat unghiile rosii. Am simtit cum inima a inceput sa ii bata mai rapid. Respira din ce in ce mai greu. Era calda si inocenta, si de-asta o iubeam asa mult. Am privit-o si i-am zambit. Mi-a zambit si ea, usor si mi-a spus, cu o voce tremuranda:
- Nu te mai uita la mine.
Am inceput sa rad.
- Esti asa mica...
Am ridicat mainile imperecheate de pe piciorul ei superb si ea si-a retras palma alba.
- Nu. Daca ne vede cineva?
Refuzul nu m-a suparat. Mi-a dovedit castitatea ei. Ea era tanara si timida. Eu vroiam sa musc din buzele ei virgine. Am continuat sa ma uit la oamenii de pe strada, care umblau ca funicile si la acea ora. Ea imi arunca des cate o privire scurta si tentanta, o privire de printesa cu obrajii rosii. Asta ma provoca si imi dadea curaj.
- Ti-am spus. Esti mica. Te simti acum jenata.
Ochii i-au lacrimat. Simtea pentru prima data ca o copleseste iubirea. Am stiut ca ii sunt drag. Vroiam s-o sarut, dar nu cutezam. Am luat-o iar de mana. Simteam o placere noua. Si mi-am dorit-o. Ea s-a nelinistit, dar nu am facut nimic ce putea atenta la puritatea ei, desi ma tenta.
Am pornit sa ne plimbam prin Herastrau. Era noapte si ma simteam un gardian sigur pentru ea. Luminile se luptau cu intunericul, stelele cu ceata, hainele cu frigul, iar eu cu pofta. Am aratat, insa, respect si dragoste. Ne-am oprit pe o banca pe care greu am observat-o si i-am vorbit despre Montesquieu. Nu participa mult, dar ii placea sa ma asculte.
Dupa miezul noptii, am pornit spre Gara de Nord. Am luat trenul spre Ploiesti, iar de la Ploiesti am luat trenul spre Slanic. In doua ceasuri si jumatate am ajuns in oraselul ei. In tren ne-am tinut de mana, de mana am mers pe strazile pustii catre casa ei. Can am ajuns, am sintetizat:
- A fost frumos sa stai cu mine in Ajunul Craciunului. Fulgii de nea iti acopereau fata si te infrumusetau chiar daca, aparent, nu se poate mai frumoasa de atat. In noapte erai o contesa mica, asteptand primele semne ale iubirii mature.
La auzul acestor vorbe, s-a inrosit si mi-a spus incet, pentru ca era coplesita de moment:
- Da. Mi-a placut. Te iubesc!
Am mangaiat-o. Ea a primit mangaierea cu afectiune, ca o pisica ce toarce de placere.
Ne-am privit dulce si am sorbit momentul ce am ducea intr-o fericire ajunsa la paroxism. Si am vazut cat de frageda era:
-Hai sa-ti dau un pupic, mi-as pus ea, si buzele de iepuras mi-au lasat o amprenta nevazuta, de care imi voi aminti mereu.
Ne-am despartit frumos. Eu - matur, ea - un copil. Ma iubea si simteam ca e indragostita pana peste cap.
Am plecat spre un han unde stiam ca pot innopta. Toata noaptea mi-am petrecut-o gandindu-ma la ea, Aveam in geanta "Istoria Filozofiei" a lui Hegel, dar n-am putut sa ma camuflez printre randuri, caci amintirea ei era prea dulce. Eram singur, intins pe pat, gandindu-ma la zambetul ei. Si stateam, stateam, asteptand sa o revad.


Pentru Mada

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu