10.01.2010

Momentul al doilea - Apoteoza

O vad si sufletul meu zambeste. Figura ei imi spune: "Cucereste-ma, dar fa-o ca la carte!". Se uita la mine, isi arata dintisorii si parca ma asteapta sa o sarut, sa o musc, sa o strang si sa ne pierdem amandoi. Trece pe langa mine incet, ca sa ma topeasca incet. Ii miros parfumul si ma simt binecuvantat, mantuit.
Stiu ca o iubesc, deoarece, atunci cand ma uit in ochii ei imi dau seama ca as muri daca n-as imbratisa-o. Si totusi, nu o cuprind.
Ea este Raiul meu, asa cum mi l-am dorit.
Ma ispiteste cu zambete. Ma simt atat de apropiat de ea... as vrea sa ne contopim.
-Enia... si m-am oprit.
-Da...?
-Vroiam sa... adica sa... nu cred... nu stiu... nu ma intelegi, nu?
Ma simt mai rau decat titanul Atlas.Si sunt rosu si brazdat de sudoare.
-Scuze, nu... imi raspunde si clipeste.
-Vroiam sa te sarut!
Am comis-o. Ma pierd printre zambetele ei. Adorm. Cand ma trezesc, o aud strigandu-ma:
-Rares! Dar ce mai astepti?
Imi stapanesc rasul si o cuprind. O strang la piept si sfarcurile ei rozalii imi inteapa pectoralii. Mana mea se plimba usor, lent, ca intr-o croaziera pe mijlocul ei cald. Obrajii nostri sunt uniti si frig ca un iad de placere. Si o sarut viu, lung, strivindu-ne buzele.
-Aaaau... ma priveste si adauga: Dar stiu ca esti hotarat!
Excitat, raspund:
-Raiul meu, sunt hotarat sa-ti citesc privirea si sufletul tot restul vietii mele!
Scena se incheie , iar eu ma culc iarasi printre ganduri.



Pentru Enia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu