28.05.2010

O, Timp, opreste-ti zborul!

Ieri-seara am avut parte de cel mai frumos moment din viata mea de 15 ani. A inceput simplu, cu timiditate, a continuat cu muzlta muzica si dans, s-a sfarsit cu plansete inocente, plansete de dor.
Nu am, oare, dreptate, cand spun ca fetele sunt mai frumoase cand plang?
Ieri-seara am avut banchetul de absolvire a scolii generale. Banchetul clasei noastre, banchet despre care credeam ca va fi o ruina, dar in legatura cu care m-am inselat cu certitudine.
Ieri-seara s-au incheiat opt ani de rasete, de distractie, opt ani in care, cu bune, cu rele, am fost o clasa si, cu siguranta, in ciuda unor certuri, ne-am iubit. Opt ani pe care nu ii vom reintalni niciodata, opt ani pe care i-am sintetizat, ieri, intr-o singura petrecere. Opt ani care se termina, zboara ca o cenusa dupa un incediu, in crivatul taios.
Tot ieri-seara am inceput un drumnou, un drum al tineretii, un drum al maturizarii. Vom stii, vreodata, sa ne intoarcem din drum si sa facem popas, pentru a ne putea bucura inca o data asa cum ne-am bucurat la banchet?
Poate vom ramane doar cu amintirea.
Cum sa uiti ce a fost ieri-seara? E imposibil.
Cum sa uit rasul, cum sa uit petele de suc sau cafea, cum sa uit aburii berii pe care am baut-o, pentru prima data la o terasa, cum sa uit miscarile mele caraghioase, cum sa uit sutele de poze pe care le-am facut, cum sa o uit pe Silvia, care radea de faptul ca nu stiu sa dansez, cum, oare sa uit eu de plansul nostalgic al fetelor, pe care le-as fi imbratisat si le-as impacat, dar care, cu siguranta(exceptie facand Andreea), mi-ar fi raspuns: "lasa-ma" .
Jean-Jacques Rousseau spunea: "Oamenii se nasc singuri. Democratia ii face sa se simta impreuna.". Eu spun: "Eram singuri. Banchetul ne-a facut sa ne simtim impreuna.".
Isi va aduce aminte cineva de banchet cu mai multa emotie decat adolescentii din noi? Poate batranii din noi.
Natura ma priveste prin fereastra. Sunt jenat, ca un om surprins cand se inchina. Ma intraba de ce sunt trist. Nu stiu ce sa-i raspund.

Un comentariu:

  1. te inteleg perfect cand vorbesti despre banchet..pentru ca si eu desi au trecut mai bine de doua luni, inca ma mai gandesc cu nostalgie la banchet
    la acele rasete inocente si nebune pe care le voi pastra in inima pentru totdeauna...la colegii pe care simt ca acum ii iubesc mai mult...si eu ma intreb de ce sunt trista, ma uit pe geam cum ploua..si printre picaturile de ploaie gasesc raspunsul:pentru ca stiu ca s-a terminat si pentru ca mi-e dor de momentele noastre...era frumos cand eram copii..acum suntem adolescenti si simtim altfel..

    RăspundețiȘtergere