20.07.2010

Momentul treisprezece: A doua apoteoza

Dar tu zambesti special. Pana si genunchii tai sunt speciali.
De fiecare data cand mor, ma voi gandi la tine.
Oriunde plec, te voi lua cu mine. Oricand, tu vei fi acolo.
Ma vei privi la fel de cald, cu un zambet la fel de copilaresc.
Ma voi gandi intotdeauna la primul nostru sarut. Ciudat, pentru ca nu te-am sarutat inca.
Sigur, vei bea bere alaturi de mine. Cred ca ne vom juca impreuna. Si, defapt, sunt sigur ca va fi totul mai mult decat o distractie.
As gusta din tine ca dintr-o capsuna coapta si te-as proteja ca pe o icoana, cantand blasfemia dragostei mele.
As simti din nou apoteoza.
Plec iar. Nu mai ploua. Acum, sunt singur si te vreau. E timpul sa inviu.

Pentru o dura inocenta. Pentru mine si pentru cat de bine ar putea fi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu