04.07.2010

Momentul unsprezece: Mi-e asa de dor de tine

Acum scriu pentru ea, caci mie nu mi-e foame. Dar i-am promis ca o sa scriu.
Incep cu un rand simplu:
Mi-ar fi placut sa fii aici.
Acum e noapte si ploua, de aceea scriu usor. Ma uit pe ferestrea si vad un drum vechi de tara.
Ai fi putut fi si tu aici, pasind repede spre mine si luandu-ma in brate. Acum probabil dormi, iar eu iti veghez somnul cu cerneala pixului. Poate iti tin de urat, de frig, sau poate te mangai si te dezmierd ca pe un copil.
Sunt singur in mijlocul fericirii. O pata neagra pe un curcubeu.
Ai fi putut dansa acum cu mine, pe muzica veche. Sa te port repede pe un ritm vesel, sa te sarut si tu sa nu ma plesnesti, sa imi zambesti si sa ne continuam dansul. Ti-as fi mirosit trupul frumos si te-as fi alintat. M-ai fi imbratisat si nu mi-ai fi dat drumul toata noaptea.
Ploaia danseaza si ea, dorind sa fie partenera mea. Dar eu numai la ea ma gandesc. Cicatricea inimii mele se adanceste. Astept ca ea sa o vindece maine.
Probabil ti-as fi daruit un inel. Ti-as fi adus flori si ai fi dansat din nou cu mine. Poate ca ai fi baut bere alaturi de mine, am fi glumit si am fi ras.
Drumul de tara isi sterge fata de lacrimi. Pare ca se usuca. Dar nu, nu poate fi adevarat, caci scriu la fel de usor, insa
Nu mai am nimic de spus, deja e prea mult zgomot. Inchid ochii, zambesc, si o iubesc mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu