17.09.2010

Momentul douazeci : Inecul

Stau plouat, natang si palid
intr-o vara terminata
Lasa-ma sa plec odata
sa ma-inec.


As vrea sa mai visez
o durere-asa placuta,
sa ma las purtat si bleg,
intr-un fagure gol.


E rau acum, caci timp nu e.
nu mai pot sa mai adorm cu cu tine,
fara tine,
defapt, singur in alta dimensiune.
Beau fara sa-mi potolesc setea
si sunt prea prost ca sa uit.


Acolo n-am mai fost demult
si-ncerc sa ma iau dupa firimiturile ramase
in urma ta.
sper sa nu mori si eu sa nu te fi avut!


Iar plang fara lacrimi,
iar inot pe uscat;
se sting lumini si patimi,
iar eu adorm uitat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu