19.09.2010

Momentul treizeci : Privirea ta rusinata

Te strang in brate ca si cum nu te-as mai fi avut pana acum. Nu stiu de ce imi pasa atat de mult, dar e asa frumos acum, cu tine. Daca momentul acesta plin de fluturi si de iasomie pastrata in carti vechi nu s-ar fi nascut din tine si mine, nu ar fi fost perfect. Niciodata nu te-am mai privit asa, goala inaintea mea, fara niciun secret in tample.

Exista ceva mai frumos decat tine plecandu-ti ochii de rusine si de teama?

Unde ti-e dulceata, acolo sunt si eu, intinzandu-ma dupa fiecare lacrima de-a ta.

Sunt multe flori pe-un pat de ceata, si tu intinsa in el. Sunt nori de-asupra ta si tu nu faci decat sa respiri si sa iubesti.

Si sa plangi.

Esti o licoare, esti ceva atat de frumos. Esti un sentiment. Si parca te iubesc.

Ploua cu noi, ploua peste noi. Haide, zambeste-mi si contopeste-te cu mine.

Te rog, nu mai fi trista, nu mai fi rusinata,nu mai fi coplesita.

Te rog, saruta-ma.

5 comentarii:

  1. multumesc, este cea mai mare satisfactie sa stiu ca o persoana simte cand citeste sentimentele mele imprastiate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vezi, Georgiana, eu stiu sa transmit mesaje!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tu stii sa transmiti mesaje. Bun. Nu am negat niciodata asta. Cat despre mine, poate chiar nu stiu sa o fac la fel de bine cum o faci tu...

    RăspundețiȘtergere