17.10.2010

Momentul vid : Doar Geneza

N-am sa mai plang in rime
Si, poate, te vad si acum
Departe si, neclar, in scrum,
Tu te inchizi cu mine.

Aici, din nou, tot un ocean
Nu este decat o difuzie
Si beau nebun dintr-o confuzie
Spre tine, tot spre tine.

Mi-e fruntea-ntreaga inrosita
De patimi si de poezie
Si cred ca totu-i o prostie
Mi-e inima-nnegrita

Te rog sa plangi, plangi ca un rasarit,
ca ploaia calda
ce ne scalda
Ploaia la care m-am gandit

Atat timp, ca un hoinar,
Rebel si rasucit in noapte
Imi spal sangele in lapte,
Tu, steaua mea de chihlimbar,

De cate ori gandit-ai,
De cate ori ai plans?
Si m-ai iubit ascuns
De cate ori ai plans?

Acum, danseaza o petala juna
Si corpul tau miroase bine
Esti rosie si, la fel ca mine,
Speri sa ne-mpiedicam impreuna.

Intr-un final, sub o coaja de nuca, limpezindu-mi somnul in altarul tau, te-mbratisez. Totul este bine.


Pentru un inger inocent, cu ochi mari si frumosi.

8 comentarii:

  1. Cat de frumos...
    Te pricepi foarte bine sa scrii. Tu chiar ai talent si ma bucura mult faptul ca te cunosc si ca pot sta in preajma ta, precum si faptul ca iti pot citi creatiile. Inca o data o spun, pentru ca se cuvine sa ti se recunoasca meritele, esti foarte talentat! Sper sa continui tot asa si sa ajungi ceea ce iti doresti, pentru ca sigur iti doresti sa ajungi (si vei ajunge) undeva foarte sus, undeva foarte bine, facand ceea cu adevarat iti place, pentru ca ai potential-chestia asta este evidenta. Succes!
    Astept urmatoarea postare, frate! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumoasa poezia,felicitari Rares:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Fara cuvinte...si totusi am gasit doua pentru a descrie sentimentul..:)

    RăspundețiȘtergere