07.11.2010

D-lui Păunescu, cu dragoste

Maestre, intr-un ceas tarziu
Cu mult respect si lacrima-nghetata
Cat va regret numai eu pot sa scriu
Si sa-mi trezesc reactia imbatata.

Scrisoarea mea, pierduta-n timp,
O multumire respectuoasa.
Si o mandrie calma simt
C-am respirat cu dumneavoastra.

O poezie ne-ati lasat
Si-o flacara de para
Si eu, maestre, inspaimantat
Privesc acum la tara.

La patria cea mult iubita,
Cantata-n versuri cenzurate
De cel mai mare luptator,
Ce ne-a dat "minima dreptate".

Cum, jefuita de pagani
Adanc in coma zace mut
O arma contra 'celor caini
Ne-ar trebui si nu mai mult.

Maestre, v-am pierdut etern
Speranta romaneasca-i dusa.
N-avem decat un strigat, un catren
Si-un nume pe o carte, intr-o husa.

E tara azi indoliata
De-asta plecare blestemata
Pe crucea ta, maestre, nicio pata
Iti multumim ca niciodata.


Ghimpele ploieștean declara ziua de 5 a oricarei luni ziua "Adrian Păunescu". Prin urmare,
blogul va aduce aminte romanilor, in fiecare zi de 5, cate o poezie din imensa opera a distinsului poet.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu