29.05.2011

Epilog nedecojit


Cine a făcut o pauză și a respirat cu o chii închiși lângă o fată frumoasă de care, vrând-nevrând, s-a îndrăgostit, știe că zgomotul lacrimilor mele nu e o poveste tristă.

Se întâmpla să citesc o poveste, pe care o găsisem într-o inimă, bine ascunsă într-un sutien negru, unei foste fericiri. Mi-era dor de ea și în timp ce-i citeam, voiam să mă găsesc între ea și dumnezeu. Cafeneaua în care eram mirosea a carte veche și era caldă. Probabil fusese spălată, ceva mai devreme, de niște îngeri, în sânge plâns.

„O să ne reîntâlnim”. „Unde?” m-a întrebat. „Acolo unde numele dragostei sună la fel în toate limbile, la munte”. „Când?” a rostit cu cea mai liniștitoare voce. „De fiecare dată când mă vei striga ca pe un prieten și-ți voi răspunde ca un iubit, de fiecare dată când îți voi decoji mere și atunci când viața va fi frumoasă, în fața noastră, ca în spatele unui ecran”.


Vremea trece, după cum orice chitară te învață. Îmbătrânesc. Și dragostea mea întinerește, e din ce în ce mai spontană și mai nebărbierită și miroase a ceai cu lămâie și miere, cules dintr-o carte cu frumoase străine de miracolul pe care l-am așteptat și, când mi s-a oferit șansa să-l ating, am întors, fricos și rușinat, spatele.


Și, odată cu dragostea mea întinerită de trecerea vremii, întineresc și idealurile mele, le simt cum încep să meargă deabușilea și să îmi spună că cel mai măreț lucru pe care îl voi realiza va fi sexul amânat de care am parte, metamorfozat într-o estică, o fată minunată pe care o iubesc, așa cum o pasăre își iubește cerul pe care zboară. Ea mă face să mă simt ca un fulg și să uit de Întineriri, îi mulțumesc și îi sărut mâinile.


Zâmbește, vei îmbătrâni. Vei muri. Asta e, așa se întâmplă lucrurile, iar iubirile, care vin, tot cum vin - trec. Sper să nu se fi terminat toată ploaia. Mulțimea în care mă aflam strigând și ținând-o de mână îmi spune că pot muri pe un pat de spital, pierdut în părul ei, cu imaginea zâmbetului ei în fața inimii. Vreau ca lumea să afle. Vreau ca lumea să afle. Astfel, nu aș mai muri. Vreau ca lumea să afle.
Cine a privit vreodată în ochi o fată-ndrăgostită și i-a luat mâna într-a lui, știe că nu am spus o poveste tristă. Fii fericită, te iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu