20.05.2011

Scrisoare din Siberia


Credeam că numai îngerii pot face alți îngeri să plângă, dar, de când cel pe care-l văd în oglindă a făcut una ca aceasta, mi-am dat seama că și viermii sunt capabili de a scoate lacrimi pe faianță albă.

Mi-am dat seama, de când umblu, ca un parazit, printr-un suflet curat, că iubesc Fecioara ca pe o icoană, ierta-mi-ar greșeala că-s nedemn să îi sărut tălpile.

Camera mea nu trebuie să fie mai mare decât sufletul tău, preaiubita mea Fecioară, căci ea este doar pentru a ți-l proteja de priviri estice. Vreau să îmi ierți greșeala, din Siberia scriindu-ți realizez că sunt apăsat pe creștet de copitele putrezite ale satanei. În ultima vreme, merele decojite sunt din ce în ce mai puține, ba chiar trăiesc o machetă a unei convorbiri literare. Îți scriu, căci aici, în Siberia, sunt departe de Green Bay. Și Ceainăreasa știe. De când ai plecat, stau într-o cameră pustie. Nu aud.

După cum spunea o dragoste nemuritoare, sunt ceea ce vrea vântul să fiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu